Tratamente afectiuni (6997 produse)

Afectiune +

Cancerul limfatic20 produse.

Arata 1 - 20 din 20 produse
Arata 1 - 20 din 20 produse
CE ESTE CANCERUL LIMFATIC?
Sistemul limfatic este similar sistemului sangvin. Sangele circula prin vase de sange (artere si vene). Celulele albe din sange, inclusiv limfocitele, circula si printr-o retea diferita de vase, care se numeste sistem limfatic, care transporta, de asemenea, lichide si nutrienti in organism.
Exista mai multe tipuri de limfoame dintre care cele mai frecvente sunt : limfomul non-Hodgkin si limfomul Hodgkin, afectiuni ce se diferentieaza prin anumite particularitati. Ambele tipuri sunt forme de cancer ale sistemului limfatic. Afectiunile sunt diferite iar noi vom explica pe scurt in cele ce urmeaza cateva date despre limfomul non-Hodgkin, care reprezinta cea mai raspandita forma a cancerului limfatic (80-85 % din cazuri).
In limfomul non-Hodgkin, celulele albe din sange afectate, se inmultesc necontrolat, se acumuleaza in structurile sistemului limfatic si formeaza tumori, cunoscute sub numele de limfoame. Aceste tumori pot aparea aproape oriunde, deoarece sistemul limfatic traverseaza intreg organismul. Cel mai frecvent apar in ganglioni, ficat sau in splina.

SIMPTOME SI CAUZE
Deocamdata nu se cunoaste exact cauza care duce la aparitia limfomului, sunt incriminate bolile sistemului imunitar si infectiile grave. Expunerea la solventi sau la pesticide poate fi considerata un factor favorizant pentru instalarea acestei afectiuni.

Simptome ale limfoamelor non-Hodgkin: Cresterea nedureroasa a ganglionilor frecvent situati la nivelul gatului, al axilei sau in zona inghinala; Febra persistenta sau recurenta a carei cauza nu poate fi explicata; Transpiratii nocturne abundente; Scadere in greutate sau oboseala; Mancarimi persistente pe toata suprafata corpului ; Respiratie ingreunata sau tuse.
Limfomul non-Hodgkin este o forma de cancer al sistemului limfatic si poate fi de doua feluri: agresiv si indolent.

Limfomul non-Hodgkin agresiv este o forma de limfom cu evolutie rapida. Boala raspunde de obicei bine la tratament si adesea se obtine remisia completa, acesta fiind obiectivul tratamentului. Daca insa acest lucru nu este posibil, tratamentul are ca scop imbunatatirea calitatii vietii prin controlul simptomelor, ceea ce poarta denumirea de ingrijire paleativa. Limfomul non-Hodgkin agresiv necesita tratament imediat, altfel speranta de viata se situeaza intre sase luni si doi ani.

Limfomul non-Hodgkin indolent este o forma de limfom cu evolutie lenta. Acest tip de limfom are o probabilitate de vindecare mai mica, dar in majoritatea timpului persoana afectata se poate bucura de perioade lungi in care nu vor aparea simptome ale bolii ori acestea vor fi foarte putine. Cu ajutorul tratamentului si suportului adecvat din partea echipei medicale, pacientul poate avea o viata relativ normala timp indelungat. In acest timp, calitatea vietii poate fi foarte buna/satisfacatoare si doar cateva schimbari minore ii despart de o viata normala. Limfomul non-Hodgkin indolent necesita cel mai adesea tratament pe termen lung, iar raspandirea mai lenta in organism a celulelor canceroase determina o speranta de viata mai mare, cei afectati putand trai 10 ani cu aceasta afectiune.

Limfomul Hodgkin
 are tendinta de a se extinde de la o grupa ganglionara la urmatoarea, cuprinzandu-le pe fiecare pe rand. 

Aceasta afectiune maligna are doua varfuri de incidenta: primul, in perioada 15-35 de ani, si al doilea dupa varsta de 55 de ani. Aceasta forma de cancer pare a fi mai frecventa la barbati decat la femei. Aceasta predominanta este mult mai pregnanta la varstele tinere, cand peste 85% din pacienti sunt baieti. Diagnosticarea si tratarea bolii intr-un stadiu incipient va imbunatati semnificativ supravietuirea pacientului, aceasta ajungand chiar la 90% daca tratamentul aplicat este corect, iar diagnosticarea s-a facut inca din stadiul I de boala. 

Limfomul Hodgkin
 trebuie diferentiat de alte tipuri de limfoame sau alte cauze ce pot cauza marirea in volum a ganglionilor (adenopatie). Diagnosticul de certitudine se stabileste prin realizarea de biopsii ganglionare si identificarea anumitor particularitati ale tesutului analizat. Pacientului i se vor recolta si probe de sange, inainte de initierea chimioterapiei. Investigarea pacientului suspectat de limfom Hodgkin este inceputa insa cu o examinare atenta a pacientului. Pacientii cu limfom Hodgkin acuza frecvent astenie, oboseala, diminuarea capacitatii de efort, au tulburari psihoemotionale (in special anxietate sau depresie), au probleme la locul de munca sau isi gasesc cu dificultate o slujba, se confrunta cu probleme in familie si adesea apar si tulburari de natura sexuala. 

Principalii factori de risc identificati de catre specialisti pentru aparitia limfomului Hodgkin sunt: sexul masculin; varsta: intre 15-35 sau peste 55 de ani; istoric familial de limfom Hodgkin; istoric de mononucleoza infectioasa; stari de imunodepresie marcata.

DIAGNOSTIC
Diagnosticarea presupune:
  • CT (Computer tomograf)
  • RMN (Rezonanta magnetica nucleara)
  • Biopsia
Pentru a stabili stadiul al bolii, medicii tin cont de urmatoarele: numarul si localizarea ganglionilor limfatici afectati; daca ganglionii afectati sunt de o parte sau de ambele parti ale diafragmei muschiul despartitor dintre piept si abdomen, situat inferior de plamani si inima; daca boala s-a extins la nivelul maduvei, splina sau parti in afara sistemului limfatic, precum ficatul.
Pentru a stabili faza in care se afla, medicii mai pot folosi si alte teste pentru diagnosticare ce mai includ biopsii la nivelul ficatului, ganglionilor limfatici, maduvei si la nivelul altor tesuturi.