Tricotilomania

Declansarea acestei afectiuni numita Tricotilomania are ca fundament genetica si se manifesta la persoane care au antecedente in familie.
Tricotilomania incepe sa se manifeste odata cu adolescenta la varste cuprinse intre 10 si 13 ani si are repercusiuni pe tot parcursul vietii.
Predispusi la tragerea parului sunt si copiii, dar cum acesta este bland, trece de la sine fara a impune un tratament.

Alte tulburari:

Cei ce prezinta aceasta afectiune mai pot prezenta si alte tulburari cum ar fi depresia, anxietatea sau tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC).

Stres:
Factorul declansator al bolii este dat de expunerea la stres prelungit.

Ce simptome prezinta Tricotilomania:

Simptomele sunt reprezentate de smulgerea repetata a parului, formandu-se astfel, zone sensibile ce nu mai permit parului sa creasca; o senzatie de tensiune inainte si in momentul abtinerii ruperii firelor de par, dar si o stare de placere resimtita de persoana ce isi smulge parul.
Persoanele cu aceasta afectiune au tendinta de a-si ciupi pielea, de a-si musca unghiile sau de a-si mesteca buzele.Alte semne prin care se manifesta Tricotilomania ar fi smulgerea parului de la animalele de companie, papusi sau materiale cum ar fi hainele sau paturile. Pentru a-si ascunde aceasta tulburare multi oameni isi smulg parul cand sunt singuri, incercand sa ascunda tulburarea de celelalte persoane.

Cum se pune diagnosticul de Tricotilomania:

Diagnosticul de tricotilomanie se stabileste prin eliminarea altor dereglari sau boli ce pot afecta persoana si functionarea normala a acestuia. Se elimina orice alta cauza care determina caderea parului sau smulgerea acestuia.
Eliminarea altor probleme de natura fizica sau psihica ce au legatura cu smulgerea parului.
Cei mai multi nu recunosc aceasta tulburare si incearca sa ascunda efectele acesteia, dar avand in vedere faptul ca isi smulg foarte mult par devine un fapt vizibil pentru cei din jur, deoarece firul de par se subtiaza si ajung sa nu mai aiba gene si sprancene. Aceste situatii pot conduce la o stare de jena si la evitarea relationarii. De cele mai multe ori, parul ajunge sa fie ingerat, ceea ce duce la grave probleme digestive.

Tratamentul pentru Tricotilomania:

In cazul persoanelor diagnosticate cu tricotilomania se impun diverse medicamente psihiatrice, dar s-a observat ca nu exista o ameliorare a simptomelor.
Cel mai eficient mod de tratare a tricotilomaniei este reprezentat de terapia cognitiv-comportamentala. Aceasta afectiune genereaza o stare de rusine si nenumarate complexe prin prisma consecintelor pe care le implica. Pacientul trebuie sa recunoasca aceasta afectiune pentru a fi ajutat. Avand la baza anumite complicatii ce ar putea surveni cum ar fi depresia sau tulburari anxios-fobice, s-a observat ca terapia cognitiv-comportamentala are rezultate foarte bune chiar si la bolnavii cronici.
Acest tratament presupune cateva tehnici diferite, incepand de la schimbarea obiceiurilor si controlul stimulilor. Cu ajutorul acestor tehnici,persoanele sunt ajutate sa reziste acestei tentatii de a-si smulge parul de fiecare data cand simt aceasta nevoie, prin oferirea de comportamente alternative. Persoanele care practica aceasta terapie cognitiv-comportamentala pentru a se putea trata, ajung sa fie invatati sa indentifice locurile si situatiile in care incep sa manifeste aceasta dorinta de a-si smulge parul si ce masuri sa ia pentru a tine in frau aceasta nevoie.